Reading Time 3 min.

De câte ori ai auzit această expresie, de câte ori ți-a sunat telefonul și la capătul celălalt al firului wireless ai auzit un PM disperat din cauza unui client și mai disperat care are nevoie de o traducere acum, cât mai repede, într-o oră. Ieri.

Și bineînțeles nu este o traducere mică, este ceva mare, ceva complicat, ceva foarte important.

Cam aici sunt și eu acum. Am o urgență. Trebuie să scriu acest articol, acum, repede. Este și important. Doar îl citiți voi.

Bine…te lovește bunătatea, ți se înmoaie inima când auzi project managerul disperat care te roagă să îl ajuți. Este dispus să plătească și urgență. Da, un factor important în a spune „Da”.

Accepți. Care e următorul pas? Cum te mobilizezi? La ce renunți ca să termini acea traducere? Cum ajung niște cuvinte înșiruite într-un Word să devină mai importante decât viața ta, decât planurile tale, decât persoanele de lângă tine?

Răspunsul depinde de la persoană la persoană. Concluzia a fost însă deja expusă. Ai acceptat.

Muzica ajută sau nu? Ai un playlist care te motivează, care te transpune într-o stare de concentrare? Sau poate din contră. Poate ai nevoie de liniște, ai nevoie de tine, de gândurile tale care traduc textul mai repede decât le poți scrie.

Deja e târziu să te retragi. Ai spus „Da”. Traduci, înaintezi cu greu și minutele trec. E vorba de minute. Nu de ore. Doar e o urgență. Timpul se scurge iar cuvintele curg pe monitor. Mai e doar jumătate din timp. Dar tu nu ești sincronizat cu timpul, tu nu ești la jumătatea documentului. Mai ai mult de tradus și puțin timp la dispoziție.

Te panichezi. Te mobilizezi și mai tare. Te panichezi iar. Ai vrea o pauză. Ai vrea să faci orice altceva decât să traduci această urgență. Dar îți permiți să visezi? Citești ce ai scris și îți dai seama că nu se înțelege nimic.

Te oprești. Tragi aer în piept. Poate îți aprinzi o țigară și tragi fum în piept. Te mai calmează dar în același timp te panichează și mai mult. Arzi timp prețios. Stingi țigara din care ai tras doar câteva fumuri și te apuci din nou de tradus.

Gata. Nu mai contează nimic. Tot ce e mai important pentru tine acum este traducerea. Ea este scopul tău în viață pentru următoarele…doar 10 minute mai am?? Scrii…nu mai traduci deja. Înșirui cuvinte, unul după altul, fără a mai avea timp să le recitești. Fără a te mai gândi la o variantă mai bună pentru termenul X. Primul lucru care îți vine în minte este cel mai bun. Este cel mai bun pentru că a venit deja. Nu trebuie să cauți altul.

5 minute. Termenul se apropie. Ultimele rânduri ale traducerii sunt parcă și mai departe. Continui. Tastele se aud din ce în ce mai tare. Le lovești. Le pedepsești pentru alegerea ta. Pentru acel „Da” spus la telefon.

Mai e doar 1 minut. Ai terminat. Dar oare e bine? Oare să trimiți traducerea așa cum este doar pentru a respecta termenul. Clientul de mail îți arată o notificare. E PM-ul care te întreabă îngrijorat dacă totul este ok. Nu-i răspunzi. Îl ignori. Îl ignori pentru binele lui.

Termenul este depășit. Au trecut deja 5 minute peste ora la care trebuia să trimiți traducerea. Spell check, o citire în diagonală și atât. Traducerea este gata. Și este cea mai bună traducere a ta. Este cea mai bună traducere pentru că ai reușit să o termini oarecum în termen. Ai reușit să oferi ceea ce ți s-a cerut. Un text adaptat în limba X, până la ora Y.

Ctrl+S. Acel magic Save dat la final. Închizi documentul. Te grăbești să îl atașezi și să-l trimiți înapoi la PM. Ce să mai scrii în mail? Ce să-i mai urezi? Ce formulări protocolare să folosești? Niciuna. Nu ai timp de așa ceva și nici nu contează în acest moment.

Send. Ai trimis traducerea.

Ai reușit. Ai reușit să trimiți documentul tradus. Ai reușit să uiți de tine pentru o scurtă perioadă de timp. O foarte scurtă perioadă în care nimic nu a fost mai important decât o traducere. Te oprești, te liniștești. Cauți ceva care să te readucă la acea stare dinainte de a spune „Da”. O înghețată? Un pahar de apă? O melodie relaxantă care să te calmeze. Parcă ai și uitat de traducere.

Sună telefonul iar. Tu ce răspuns o să dai?

Credit foto: Flickr

Vizitați-ne și la www.casadetraduceri.ro