Există o modă și când vine vorba de greșeli de exprimare sau scriere. Asta înseamnă că în zilele noastre „se poartă” anumite luxații ale limbii care acum 20 și …de ani ar fi fost de neconceput.

Pe vremea copilăriei mele, când țara duduia de entuziasmul construirii socialismului, era inadmisibil să se arunce cu litera „i” în dreapta și în stânga. Bine, pe atunci nu se făcea risipă de nimic, că nu era de unde, iar cumpătarea în exprimare era și o chestiune de prudență, dar nu despre asta e vorba acum. Ideea de bază rămâne: personal nu am găsit în nicio carte, revistă, ziar sau altă publicație apărută înainte de ‘89 desinențe de plural, articole enclitice sau terminații de conjugarea a IV a (care folosesc litera „i”) scrise anapoda. Iar timpurile verbale erau întotdeauna scrise corect. Copiii erau toți copii, iar a fi copil model însemna să fii cuminte, să nu fii leneș sau neascultător, pentru că altfel ai fi luat notă mică la purtare. În orice caz, mulți ar fi de acord și acum că ai ști să fii un bun cetățean dacă ai fi receptiv la educația primită.

Eh, și acum să ne distrăm în prezent cu acest text. Personal l-aș rescrie greșit și l-aș propune ca probă eliminatorie la absolvirea gimnaziului. Sunt prea dură? Bine, la bac atunci. Sunt convinsă că ar curge râuri de sânge (dacă în prezent se mai corectează cu stilou roșu, că nu mai sunt la curent cu practicile „zeilor didactici”*). Nu numai că majoritatea și-ar frânge gâtul jonglând printre condițional optative (trecute și prezente), viitor, imperative, conjunctive și alte timpuri și moduri verbale, dar nici măcar nu ar face diferența între o conjuncție de legătură și un element auxiliar în formarea lor. În lumea noastră (a ăstora care se încăpățânează să țină limba curată și țesălată), nenorocirea de care vorbeam mai sus echivalează cu o dramă de Cehov. Sau orice dramă rusească, în definitiv. Sănătoasă, nerezolvabilă, și un prilej bun pentru a mai bea încă un pahar. De supărare, desigur. Pentru că, nu-i așa, cu cine să te lupți? Cui să mai explici astăzi că acuratețea în scriere și exprimare e o carte de vizită la fel de importantă ca un duș făcut la timp? Până și editurile cu pretenții (ah, ce-aș da niște exemple, dar nu e frumos să bârfești), nu știu din ce motiv (dar îl pot bănui) fac un rabat de calitate lingvistică de care sincer sunt îngrozită: traduceri proaste, cuvinte sau litere omise, greșeli de ortografie inadmisibile…Pai dacă și editurile, aceste vestale ale culturii care are trebui să fie, își permit asemenea alunecări, oamenii care (încă mai) citesc, ce repere să mai aibă? Școala? Depinde, de la caz la caz. Dicționarele? Nu le deschide nimeni de bunăvoie. Mai ales când nu există îndoieli. Autorul cărții? Poate să îi vină de hac DTP-ul. Academia Română? Păi ne mănâncă școlile până ajungem la ea. Dacă ajungem. Sincer, nu îmi vine în minte niciun un reper fix și inexorabil de care să mă agăț în nisipurile mișcătoare ale limbii. Dar poate imi lipsește mie acum optimismul din motive de Mercur retrograd.

Să revenim însă la greșelile de exprimare la modă în zilele noastre. Sunt o grămadă. Pă bune: dela prescurtări smekere până l-a greșeli de ortografie, e imposibil mah să nu te lovești de fro greșală. Mai nou, am remarcat că nu mai sunt în top omisiunile când vine vorba de cratime (de ex: astăzi mam dus la piață), deși sunt în continuare clasice, precum cămașa albă din garderobă, ci se poartă mai degrabă abuzul de cratime, din dorința probabilă de-a arăta grija pentru corectitudinea scrierii (ex: vii s-au pleci?).  Din această perspectivă, comentariile ce survin diverselor articole de pe net (de pe site-uri tabloide în majoritatea cazurilor), împreună uneori chiar cu articolele respective, sunt cea mai grasă și mai poluantă sursă de poticneli lingvistice, unele atât de contorsionate, încât stai să te întrebi dacă nu e vorba de vreo farsă. De cele mai multe ori nu e. Nu mai vorbesc de cruditatea și vitriolul mesajelor transmise. Urmează Facebook-ul. Aici, oamenii se exprimă parcă puțin mai îngrijit, conform principiului că în casa ta nu intri încălțat. Iar cine are blog, deja se respectă. Sau cel puțin asta intenționează.

Se spune că dacă izolezi un geniu într-o cameră o perioadă de timp și îi transmiți printr-un difuzor că e idiot, el va ieși de acolo idiot. Așa și cu scrierea greșită: dacă vei găsii mereu verbele la viitor scrise așa, la un moment dat ți se v-a părea că e corect. Autocorrect…

*Cine recunoaște din ce carte e luată expresia asta, va câștiga la capitolul stimă de sine. Și un zâmbet de la mine, ca între cunoscători ai unei cărți de pe vremea când educația nu era o glumă nereușită.

Vizitează-ne și la www.casadetraduceri.ro