Pentru că acum câteva zile s-a sărbătorit Ziua Internațională a Drepturilor Femeii (urmare a deciziei din 1977 a Organizației Națiunilor Unite, care, probabil, a profitat de existența acestei sărbători în multe țări, dar mai ales în cele din fostul „lagăr socialist”) m-am gândit că ar fi interesant să vorbesc puțin despre faptul că, în zilele noastre, majoritatea traducătorilor continuă să fie de ordin feminin.

Este o realitate. Chiar dacă știu chiar eu destui traducători bărbați cu o pregătire remarcabilă – voi da câteva exemple ceva mai încolo – majoritatea celor care aleg această profesie sunt femei. Ca și cum vorba cu „rămasul la cratiță” s-ar fi prelungit, cumva, și în spațiul profesioniștilor, printr-un transfer în zona cuvintelor. Asta îmi amintește de primii mei ani de muncă, atunci când, proaspăt absolvent de filologie, începeam munca de traducător într-un birou în care toți ceilalți colegi erau bărbați. Și, de câte ori aveau prilejul, ei îmi aminteau că vin de la „facultatea de bune maniere și balet”…

Majoritatea dintre studenții mei sunt fete; procentul ar fi cam de 85% față de 15% băieți – și asta în cel mai bun caz. În schimb, facultățile cu profil tehnic propun varianta răsturnată a acestor procente, acolo numărul băieților fiind dominant, în spiritul vechii tradiții care spune că ingineria este „o profesie pentru bărbații adevărați.”

Chiar și paginile dedicate traducerii pe rețelele sociale, sau blogurile și site-urile tematice demonstrează că interesul femeilor față de acest domeniu este cu mult mai mare decât cel al bărbaților.

Totuși, transferul actual de interes, dinspre traducerea literară către traducerea specializată a dus, în ultimii ani, la creșterea numărului tinerilor care aleg să se dedice acestei profesii considerate mai degrabă „feminine.” Mulți dintre privitorii „de pe margine” pun semnul de egalitate între „specializare” și „tehnică”. Din nou, un clișeu care trebuie contrazis ferm, căci specializarea implică o pregătire extrem de asiduă, individuală a traducătorului în domenii diferite, dar de mare importantă în lumea atât de complexă a zilelor noastre – de la cel juridic la cel medical, financiar-bancar, economic (cu toate sub-domeniile incluse de acesta) și, în sfârșit, la cel tehnic. În condițiile de dezvoltare de astăzi, nimeni nu le poate cuprinde pe toate – de unde și ideea de „specializare” pe unul sau cel mult două dintre aceste domenii.

Mi-am propus să vorbesc și despre specializarea traducătorilor și importanța acestui curent în momentul de față, dar o voi face într-o postare viitoare. Deocamdată, hai să vedem care sunt presupusele elemente care motivează, aparent, preferința părții feminine a planetei pentru munca de traducător.

1. Se spune despre noi că avem mai multă răbdare – așadar, efortul de a descoperi varianta „perfectă” pentru un text-sursă este garantat, în mai mare măsură, de către un traducător-femeie.
2. Se spune, de asemenea, că avem un grad mai mare de creativitate – astfel încât o traducere realizată de o femeie are o mai mare bogăție de sensuri decât aceea mult mai „plată” realizată de un bărbat;
3. Se mai spune că, fiind o muncă „liniștită” desfășurată adesea în spațiul propriei camere, traducerea i-ar priva pe bărbați de spațiul public, social, în care ei se simt cel mai bine…

Și totuși, cel puțin în România, cei mai mari traducători ai lui Shakespeare sunt bărbați – îi voi numi doar pe „clasicii” Leon Levițki, Dan Duțescu sau, în zilele nostre, colegul meu de generație George Volceanov. Andrei Bantaș este considerat și astăzi un „guru” al traducerii și mulți dintre cei care se pregătesc pentru această meserie savurează, pe deplin justificat, cărțile sale de teoria traducerii. Adrian G. Săhlean, traducător român rezident în Statele Unite este considerat, la ora actuală, cel mai bun traducător modern al poeziilor lui Eminescu în spațiul de limbă engleză. Despre acesta din urmă am aflat, dintr-o carte publicată recent, că a dedicat trei ani din viață traducerii „Luceafărului”… ceea ce contrazice clar teoria „răbdării feminine”… Iar exemplele ar putea continua.

Poate că unul dintre motivele pentru care traducerea este un domeniu preferat de femei este că avem de-a face cu o meserie frumoasă și care aduce multe satisfacții. Nici vorbă să ne priveze de spațiul social – iar constanța organizării de evenimente tematice și faptul că se creează tot mai multe spații de relaționare și colaborare demonstrează din plin acest lucru.

În plus, femeile își asumă rolul de mediator cultural și lingvistic cu mult profesionalism, dar și cu naturalețe. Mai mult decât oricând, în ultimele decenii femeia-traducător a demonstrat că are talent, dar și capacitatea de a se adapta rapid la modernizarea profundă a formelor de comunicare și a noilor tehnologii. Să ne bucură, deci, de șansa pe care o avem, indiferent de comentariile din tribune.