Care e impactul unui potențial Brexit asupra industriei traducerilor?

De 1

8 minute (timp estimat de lectură)

Brexitul a tot fost în prim plan de ceva vreme încoace și are toate șansele să nu dispară prea curând de pe prima pagină. Și probabil nu fără motiv. Dar, înainte să mă lansez în discuții și opinii despre starea generală a societății, despre dorința de apartenență la o Europă geopolitică și nu doar geografică, despre cât de mult doare, la nivel personal, să știi că idolul tău dintotdeauna NU TE VREA (și strigă asta în gura mare), aș încerca să fac o analiză (evident subiectivă) a impactului pe care l-ar putea avea această separare asupra domeniului meu principal de interes profesional: piața traducerilor.

Ce este Uniunea Europeană (din punct de vedere al traducerilor)?

Multă lume se pare că s-a întrebat după referendumul din Anglia ce este Uniunea Europeană. Oricât de rizibil pare un astfel de demers, vreau să subliniez ce înseamnă UE pentru traduceri, traducători și piața traducerilor în general.

Uniunea Europeană este cel mai mare (și mai puternic) susținător al multilingvismului. Politica UE de a comunica în 24 de limbi oficiale este unică în lume. Cetățenii UE din cele 28 de state membre pot folosi oricare din limbile oficiale pentru a comunica cu instituțiile europene. De ce spun că e cel mai puternic? Pentru că intenția politică este susținută instituțional, prin reglementări și politici, dar mai ales prin alocarea de buget.

Potrivit unor estimări aproximative, costul tuturor serviciilor lingvistice la nivelul tuturor instituțiilor UE reprezintă aproape 1% din bugetul general al UE. Împărțit la populația UE, asta înseamnă aproximativ 2 Euro pe persoană pe an.

În 2015 s-au tradus aproximativ 1,9 milioane de pagini. Dintre acestea, 73% au fost traduse in-house (1.459.476 pagini), iar restul cu ajutorul contractanților externi (532.156 pagini). O pagină este considerată ca având 1.500 caractere tipografice fără spații.

Volumul de traduceri acoperit de DGT este în continuă creștere, ca urmare a extinderii permanente a domeniilor de activitate ale Comisiei, dar și ca urmare a adăugării mai multor limbi oficiale odată cu aderarea unor noi state membre în 2004, 2007 și 2013.

Uniunea Europeană este cel mai mare angajator din domeniul traducerilor.

Există mai multe organisme responsabile cu traducerea, mai exact cele două Directorate Generale pentru Traduceri (DGT), al Comisiei Europene și al Parlamentului European, și Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene din Luxemburg (CDT), care deservește agențiile UE.

Doar CDT are în prezent aproximativ 210 angajați, din care 100 sunt traducători. Și celelalte instituții UE au propriile unități de traducere.

Cu un efectiv total de aproximativ 1.750 de lingviști și 600 de angajați de suport, Comisia Europeană deține unul din cele mai mari servicii de traducere din lume. În plus, la Comisie mai lucrează 600 de interpreți full-time, aproximativ 3.000 de interpreți freelance și 250 de persoane ca personal de suport pentru interpretări.

Uniunea Europeană a contribuit la crearea și standardizarea de terminologie unificată pentru toate domeniile de activitate

Uniunea Europeană a investit enorm în standardizarea și unificarea terminologiei în toate domeniile, nu atât din rațiuni lingvistice, cât mai ales din rațiuni legislative. IATE este probabil cea mai mare bază terminologică multilingvă din lume, și e oferită gratuit (download). Evident, un demers uriaș ca acesta nu are cum să fie perfect și sunt multe erori. Ce este însă important este că erorile sunt corectate în timp, baza de date este vie și ajută în fiecare zi mii de specialiști, traducători și studenți din întreaga lume.

Uniunea Europeană oferă gratuit cea mai mare bază de date de texte legislative în multiple versiuni lingvistice

Acest volum imens de date, care este disponibil instantaneu la o simplă căutare, a constituit baza pentru nenumărate cercetări lingvistice și a permis dezvoltarea motoarelor de traducere automată. Google Translate nu ar fi existat fără această imensă bază de date. Și această bază de date poate fi consultată gratuit, iar DGT oferă gratuit spre download mai multe memorii structurate care pot fi folosite liber.

Uniunea Europeană a alocat resurse imense pentru a crea și perfecționa un proces de traducere care să producă rezultate mai bune, care a stat la baza standardelor din domeniu (EN 15038 și ISO 17100)

Confruntată cu nevoia unui volum imens de traduceri de calitate, UE a fost nevoită să aloce resurse pentru crearea și perfecționarea unui sistem care să conducă la rezultatele așteptate. Asta a însemnat definirea unui proces optim, dezvoltarea unor instrumente ajutătoare și crearea premiselor pentru instruirea de specialiști în domeniul traducerilor.

Investițiile în proces (atât procesul intern, urmat de traducătorii angajați de instituțiile UE, cât și procesul de subcontractare și cerințele pentru licitații) s-au tradus în creșterea nivelului calității oferite la nivelul întregii piețe de traduceri și la crearea de standarde (EN 15038 și recent ISO 17100).

Investițiile în instrumente au însemnat pe de o parte investiții în cercetare și în dezvoltarea de instrumente interne, pe de altă parte investiții în produse externe. Trados și ulterior SDL probabil că au trăit multă vreme aproape exclusiv din banii de la UE. Produsele au fost îmbunătățite și penetrarea lor pe piață a fost mai mare (și) datorită presiunii venite de la UE spre contractanții externi.

Investițiile în instruire au însemnat în primul rând crearea de programe de studii specializate în toate țările membre. EMT nu ar fi existat fără UE. Universitățile au profitat, studenții au profitat, traducătorii au profitat, întreaga piață a profitat. În plus, UE a investit în numeroase internshipuri pentru traducători, care după câteva luni de formare in-house s-au întors în țările de proveniență și lucrează acum în companii private, crescând nivelul general al calității în domeniul traducerilor.

Ce legătură are asta cu Brexitul?

De fapt, are. Și încă una foarte mare. În contextul ieșirii UK din UE, engleza și-ar pierde statutul de limbă oficială a UE (Irlanda a declarat irlandeza ca limbă oficială, iar Malta malteza. În afară de aceste țări, în nicio altă țară în afară de UK nu se vorbește engleza). Dar engleza, împreună cu franceza și germana, este limbă de lucru a UE.

Oricât de mult s-a concentrat UE pe stimularea și chiar impunerea multilingvismului, engleza a fost o lingua franca la nivelul instituțiilor UE, existând în trecut chiar discuții de a elimina franceza și germana ca limbi de lucru, pentru ușurarea procesului de traducere. Chiar dacă statutul de lingua franca nu a fost confirmat, ba chiar a fost respins cu vehemență, engleza și-a păstrat rolul majoritar în activitățile de zi cu zi ale instituțiilor UE.

Utilizarea unor limbi de lucru în cadrul UE economisește o mare parte din efortul de traducere și reduce încărcarea, deoarece nu este posibil să se traducă toată documentația UE în toate limbile oficiale. În special în ceea ce privește documentele de lucru, deseori nici nu este necesară traducerea în toate limbile oficiale. Comisia Europeană folosește în general engleza, franceza și germana ca limbi de procedură, în timp ce Parlamentul European oferă traducerea în diferite limbi în funcție de necesitățile membrilor.

Potrivit unor cifre oficiale mai vechi de la DGT, în 2012 s-au tradus în total 1.760.615 pagini. Între limbile țintă, cea mai mare pondere a avut-o engleza– 14,92%, urmată de franceză (8,25%) și germană (6,45%). S-au tradus doar 0,38% (6.680 pagini) în alte limbi decât limbile oficiale ale UE, 23 la momentul respectiv. Limbile cel mai puțin reprezentate au fost letona și estona (3,41% fiecare), malteza (3,37%) și irlandeza (doar 0,41%).

statstransl

Cifrele de mai sus se referă doar la DGT din cadrul Comisiei Europene, fără a include serviciile de interpretare.

Se poate observa cu ușurință că ponderea limbii engleze este aproape de două ori mai mare decât a limbii franceze, situată pe locul doi. Dar nu această cifră este cea mai importantă. Nu am reușit să identific surse de date care să ne spună care a fost ponderea limbii engleze între limbile sursă. Extrapolând niște date limitate și făcând o serie de presupuneri, engleza reprezintă probabil mai bine de 60% dintre toate limbile sursă. Există mult mai mulți traducători disponibili pentru limba engleză decât pentru orice altă limbă sursă, indiferent de limba țintă de care vorbim.

Presiunea posibilei ieșiri a UK din UE asupra bugetului (vă amintiți că am spus mai sus că 1% din bugetul întregii Uniuni este alocat pentru traduceri) este suficient de mare încât să nu mai justifice traducerea documentelor într-o limbă care nu mai este limbă oficială a Uniunii. Deși renunțarea la limba engleză pare imposibil de pus în practică, nu vreau decât să amintesc că și varianta Leave după referendum părea tot SF înainte de vot. Desigur, este mult prea devreme pentru speculații în acest sens.

Ce ar însemna ca Uniunea să nu mai producă (gratuit) documente în engleză?

Haos legislativ în statele membre.

Transpunerea directivelor europene în legislația statelor membre este și așa un proces dificil și care produce suficiente inadvertențe. Dacă ne-am baza acest demers pe versiuni lingvistice care pornesc de la o altă limbă decât engleza, ca sursă, haosul ar fi garantat. În România, spre exemplu, deși germana a depășit franceza ca limbă sursă solicitată de clienți, numărul traducătorilor de germană este infim. Iar numărul traducătorilor de germană care să producă o traducere inteligibilă este sub pragul de măsurabilitate (no offense pentru cei câțiva care sunteți buni, vă știți voi: sunteți foarte rari și cu atât mai prețioși!). Ca să nu mai spun că o creștere subită a necesarului de traducători de germană-română la nivelul instituțiilor UE ar crea un gol imposibil de umplut pe piața „comercială” din țară, probabil pentru următorii 20 de ani. Și s-ar „elibera” un volum imens de la traducătorii existenți de engleză, deci mai puțin de lucru pentru ei.

O mai slabă (și mai complicată) coordonare cu SUA și restul lumii. Cel puțin în domeniul tehnologiilor lingvistice

Întregul progres tehnologic în domeniul lingvistic se bazează pe existența unor texte în engleză, ca limbă „pivot”. Un flux constant de texte noi cu traduceri decente, puse la dispoziție gratuit de UE, garanta o bază solidă și previzibilă pentru dezvoltarea tehnologiilor lingvistice, inclusiv traducerea automată. Nu vreau să spun că nu se vor găsi metode de a avansa folosind o altă limbă pivot, dar cu siguranță va exista un setback.

Există vreo parte bună?

Desigur există. Industria traducerilor se bazează pe birocrația produsă de alte industrii, inclusiv de procesul legislativ. Prin urmare, avem cel mai mult de lucru la entry-uri și la exit-uri. Brexitul nu e cu nimic diferit de exit-ul unui jucător obișnuit de pe o piață, doar că scara este monumentală (comparativ, spre exemplu, cu plecarea unui investitor din România). Ce este sigur este că se va genera un volum imens de hârtii, care vor fi traduse. Pentru o perioadă, vom avea (mult) mai mult de lucru.

Promovarea unei alte limbi (sau a altor limbi) ca limbi sursă preferate pentru majoritatea traducerilor cu o legătură oarecare cu UE va duce la dezvoltarea pieței în zona respectivă. Vom avea deci mai mulți traducători buni de franceză și de germană, ceea ce e un lucru foarte bun în sine. Doar că procesul de instruire va dura ani buni, așadar vom trece, de voie, de nevoie, pe sub furcile caudine ale adaptării.

Brexit, non-Brexit, noi tot înainte că înainte era mai bine!

Senzația de gol în stomac pe care o am de câte ori mă gândesc la rezultatul acestui nefericit referendum din UK vine probabil dintr-un sentiment de incertitudine acută legată de viitor. Posibilitatea de a face previziuni despre un viitor întotdeauna imprevizibil este mecanismul dezvoltat și perfecționat de om pentru a limita anxietatea sau angstul existențial care a venit la pachet cu conștiința de sine, evolutiv vorbind. Revenind însă pe un teren mai palpabil, preocupările oamenilor din orice business sunt în primul rând legate de reducerea riscurilor. Riscurile aferente unei mișcări tip Leave într-o Europă zguduită deja de probleme identitare, de riscuri de securitate fizică, de sisteme sociale și de drept ajunse la sfârșitul duratei lor de viață utile și de iminența (deja) a unor schimbări climatice perturbatoare nu fac decât să adauge anxietate și să creeze certitudinea unei incertitudini. Iar incertitudinea duce la frică, ori frica face ca oamenii să aibă comportamente imprevizibile. Concluzia mea în condițiile actuale e că ne așteaptă vremuri grele. Asta dacă nu știați deja.

Surse:

http://ec.europa.eu/dgs/translation/faq/index_en.htm

http://one-europe.info/translation-in-the-european-union-facts-and-figures

Credit foto: Flickr.com

Vizitați-ne și la www.casadetraduceri.ro

 

Încă nu sunt comentarii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *