Despre nazismul gramaticii și traducători

De 0

Răsfoiam într-o zi facturierul firmei. Era pe vremea când facturile aveau regim special, mai exact caiete auto-copiative cu facturi pre-tipărite cu numele firmei. La un moment dat, am observat ceva care m-a lăsat cu gura căscată. Nu, nu era o sumă imensă. Nici vreun client nou și foarte important. Nici măcar vreo lucrare interesantă. Era următoarea mențiune, adăugată de mână pe factură: „sa achitat cu chitanța nr. ….”. Am înlemnit și am căutat mai departe. Toate facturile achitate cu numerar purtau aceeași mențiune! O cratimă care făcea diferența, în ochii mei cel puțin, între un profesionist și un impostor.

Asta se întâmpla acum peste zece ani. Atunci am introdus un test minuscul, pe care îl folosim la recrutare pentru orice poziție disponibilă la noi. Pentru că lucrăm cu cuvintele, nu ne putem permite să avem angajați care să scrie cu greșeli. Da, acuzați-ne că suntem grammar nazis. Suntem!*

Corectează următorul text:

Mai multi membrii ai Comitetului de Implementare al Proiectului au votat impotriva deciziei de reducere a fondurilor alocate pentru învatamant. Cu toate acestea ca urmare a girului pozitiv acordat prin vot de majoritatea membrilor, fondurile pentru învatamant vor cunoaste o scadere cu 10%, care o vor resimti beneficiarii finali si anume elevii si studentii. Datorita acestei scaderi, nivelul rezultatelor şcolare risca sa fie din ce in ce mai slabe.

Poate nu vă vine să credeți, dar greșeli de acest tip apar și prin traduceri. Testul de mai sus mi-a salvat multe nopți nedormite.

Să facem o mică analiză pe text.

  1. Diacriticele

Un traducător cu experiență va observa imediat că textul nu are diacritice decât pe alocuri. În afara unor cazuri excepționale și extrem de rare, toate traducerile se scriu cu diacritice. Traducătorul care nu pune diacritice în acest text este clar un traducător ocazional sau pur și simplu nu este atent la detalii. Pentru noi, e mai degrabă un defect. Atenția la detalii e exact cea care face diferența dintre un traducător bun și unul excepțional.

Faptul că cineva a pus diacritice în text, dar nu pe toate, reprezintă totuși o bilă albă. Doar că noi căutăm perfecțiunea.

Mai există și discuția despre diacriticele vechi sau noi, dar asta e o discuție pentru profesioniști. În scopul recrutării, ne mulțumim ca diacriticele să existe.

  1. Câți de i

Drăguții de membrii. Un i, doi de i, trei de i… Regula ușor de ținut minte: înlocuiește cu oameni. Dacă oamenii au doi de i, atunci și membrii au tot doi.

  1. Genitivele

Comitetul de Implementare a Proiectului, nu al proiectului. Mulți avem probleme cu genitivele, mai ales cu cele posesive J. La traducători însă nu se iartă.

  1. Virgulele

Cu toate acestea [virgulă] – locuțiune adverbială concesivă la începutul propoziției – se desparte prin virgulă de restul propoziției.

Beneficiarii finali [virgulă] și anume elevii și studenții – locuțiunea adverbială „și anume” este precedată de virgulă.

Știm, știm… virgula e complicată. De obicei oamenii pun prea multe. Ne-am trezit noi acum că sunt prea puține!

  1. Pleonasmele

Gir pozitiv este pleonasm. Deși pleonasmul poate fi uneori folosit ca o figură de stil, textul sugerat de noi nu lasă loc pentru astfel de finețuri și, prin urmare, faptul că traducătorul alege să lase pleonasmul în text demonstrează neglijență în exprimare. Noi chiar căutăm perfecționiști.

  1. Care pe care!

Scos din anonimat de Vanghelie, elipticul „care” este pur și simplu incorect atunci când are rol de complement direct. Prea complicat? Scăderea este cea care va fi resimțită de către beneficiari. Deci scăderea nu resimte nimic. Ea este resimțită. Pe cine resimt beneficiarii? Pe scădere. Deci… pe care! Ooof, nimic nu e simplu pe lumea asta. Dar avangardiștii vremii deja vor să elimine distincția dintre who și whom în engleză (Steven Pinker într-un articol din The Guardian), deci rugăm academicienii să ne anunțe și pe noi când schimbăm foaia în română. Decât să ne anunțe J

  1. Clasicul datorită/din cauza

Acuzați-ne de purism, dar prepoziția „datorită” introduce efecte pozitive, dezirabile. Dacă efectele nu sunt chiar astfel, alegerea semantic corectă este „din cauza”.

  1. Acordul

În cazul de față, al subiectului cu numele predicativ. Subiectul este „nivelul”, predicatul este „riscă”, iar numele predicativ (din propoziția subordonată predicativă introdusă prin să…) este „slab”. Nu slabe… slabe ar fi fost rezultatele, dar aici vorbim despre nivel.

Gata, ne-am dat rotunzi, acum așteptăm criticile voastre. Și, dacă vă interesează, peste 50% din candidații pentru o poziție de traducător nu pot rezolva acest test aparent simplu.

*Naziștii gramaticii sunt o sectă ciudată. Ei sunt cei care simt nevoia incontrolabilă de a corecta greșeli. Sunt cei care nu înțeleg sensul unui enunț decât dacă e scris corect. Sunt cei care judecă oamenii după abilitatea lor de a scrie corect (sau nu). Nu pot citi o carte decât cu creionul în mână, pentru a corecta eventuale greșeli de despărțire în silabe (orice alt tip de greșeală declanșează imediat închisul cărții, deschisul calculatorului, trimisul unui e-mail agresiv către editură). Nu pot avea o relație amoroasă cu o persoană care scrie neglijent pe chat sau în SMS-uri. Unii chiar petrec nopți întregi în compania altor specimene ca ei dezbătând transformarea interogativei în enunțiativă în vorbirea indirectă liberă sau poate chiar dau telefoane a doua zi la profesoara de română din liceu ca să tranșeze dilema. Ei sunt cei care nu vor cumpăra niciodată un anumit produs dacă văd o astfel de reclamă:

Jacobs

Și tot ei sunt cei care, din exces de zel, ajung să-l cam supere pe Stephen Fry (și, evident, pe mai toți prietenii lor din afara sectei):

Încă nu sunt comentarii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *