Traducere sau „transcreație”?

De 0

Dezvoltarea spectaculoasă a domeniilor care au astăzi nevoie de traducere a dus, între altele, și la diversificarea terminologiei din acest domeniu. Nu mai vorbim de competență – ci de competențe; găsirea termenului potrivit în limba țintă poate urma un procedeu de echivalare formală ori funcțională, „naturală”, „dinamică” sau chiar „direcțională” în funcție de abordarea specifică a unuia sau a altuia dintre teoreticieni.

Un concept care prinde din ce în ce mai mult contur în ultimii ani, tinzând chiar să înlocuiască tradiționalul „traducere” în anumite domenii, este cel de transcreație – o invenție lingvistică anglo-saxonă menită să ne îndrepte atenția dinspre simplul transfer de informație și mesaj (conform definiției clasice a traducerii) către spațiul mai amplu al adaptării culturale și al înțelegerii holistice a informației din textul-sursă.

Transcreația readuce în discuție dreptul la exprimare creativă al traducătorului, dincolo de norme, tipare și convenții standardizante. Ea este, de asemenea, strâns legată de domeniile cele mai actuale de utilizare a traducerii, în marketing, promovare („advertising”) și în încercarea de câștigare a unor piețe noi de către companiile ce apelează tot mai mult la formele mediatice virtuale pentru a se dezvolta. Așa cum explică Matthew Stibbe pe blogul său, scopul traducerii este acela de a „rezona” cu publicul țintă, prin intermediul re-creării complete a unui anumit concept într-o altă limbă decât aceea în care a fost inventat.

Diferențe între cei doi termeni, desigur, există. Traducerea înseamnă redarea exactă a mesajului inițial, în timp ce transcreația adaptează, sau chiar modifică acest mesaj pentru a trezi interesul cititorului sau al utilizatorului potențial. Pe de altă parte, traducerea limitează creativitatea celui care o realizează, pentru a se evita „trădarea” textului original, în vreme ce, în cazul transcreației, traducătorul are libertate deplină în a-și demonstra talentul de autor alternativ. Traducerea se adresează, în principal, minții umane chemate să înțeleagă și să aplice o informație; transcreația se adresează în egală măsură simțurilor, intenția sa declarată fiind aceea de a convinge, de a trezi dorințe și interes pentru cumpărarea unui anumit produs.

Da, e cale lungă de la primele traduceri ale textelor biblice până la expansiunea formelor multidimensionale de comunicare prin traducere, exploatate tot mai mult în lumea modernă. Dar și nevoile și pretențiile noastre, ale primilor beneficiari, s-au schimbat radical. Transcreația însăși se află, încă, la început. Cât de mult se va extinde implicarea traducătorilor în acest spațiu foarte primitor? Rămâne de văzut. În bună măsură, acest lucru depinde și de disponibilitatea fiecărui traducător de a schimba constant cadrul de lucru, instrumentele necesare și stilul de lucru, dar și de a lăsa la o parte siguranța lucrului în tipare convenționale pentru a pune în valoare propria creativitate.

În spațiul oferit de transcreație, traducătorul-executant trebuie să facă loc traducătorului-autor. Oricât ar părea de ciudat, aici traducerea are șansa de a redeveni, dintr-un simplu vehicul de transmitere a ideilor, o artă a cuvântului modelat cu grijă, în care elementele de stil, imaginea și reprezentările grafice redobândesc valoarea pierdută în traducerea specializată.

Încă nu sunt comentarii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *