Ca traducător, am pufnit și am trosnit de multe ori când am fost nevoită să petrec două-trei ore citind un ghid stilistic de 40-50 de pagini de la vreun client zelos pentru traducerea unui text de 300, hai 500 de cuvinte. M-am întrebat deseori dacă nu cumva merită mai degrabă să refuz astfel de lucrări în care munca de „documentare” depășea de câteva ori ca durată munca efectivă de traducere, pentru care eram plătită de fapt. Instrucțiuni kilometrice, referințe de sute de pagini vag legate de subiectul traducerii și ghiduri stilistice care semănau mai degrabă cu manuale de gramatică pentru cineva care n-a terminat clasa a opta, iată soluția 100% sigură pentru a demotiva un traducător cu experiență.
Am ajuns însă prin forța lucrurilor și de partea „cealaltă” a baricadei, în care ca revizor am fost nevoită să justific alegerile făcute, să încadrez modificări care puteau fi considerate „preferențiale” la erori stilistice și să ofer traducătorului (sau clientului, în alte cazuri) articolul exact dintr-un document în care se spunea negru pe alb că modificarea făcută de mine era într-adevăr justificată, rezonabilă și bazată pe informații disponibile tuturor părților implicate.
Am fost și în pielea project managerului care, confruntat cu nevoia de a împărți textul de tradus între mai mulți traducători și neavând la dispoziție un document deja existent pus la dispoziție de client, trebuie să redacteze rapid un set suficient de clar și cuprinzător de reguli pe care să le aplice toți traducătorii implicați într-un proiect. Iar pe măsură ce problemele de consecvență se multiplică și se diversifică în feluri pe care cu greu le-ar putea imagina o minte complicată, nevoia unui document clar și mai ales cuprinzător cu reguli pentru traduceri devine din ce în ce mai evidentă.
Chiar dacă nevoia primară care stă la baza existenței ghidurilor stilistice nu este o nevoie a traducătorului, nu trebuie subestimat rolul esențial pe care îl joacă totuși un astfel de document în munca sa. Restricțiile, limitările, sugestiile și recomandările din aceste documente pot părea obositoare și limitative pentru un traducător cu experiență, dar formează o bază clară pe care se pot întemeia deciziile pe care le ia la fiecare pas. Iar pentru un traducător începător, studierea mai multor astfel de documente poate să aducă puțină lumină și structură în munca sa dificilă.
Ce conține de obicei un ghid stilistic:
- Convenții privind alegerea registrului stilistic (formal/academic/informal, persoana a doua singular/plural etc.)
- Convenții privind terminologia preferată (surse de terminologie acceptate)
- Convenții privind scrierea cu majusculă
- Clarificarea unor norme gramaticale care pot prezenta neclarități sau dificultăți
- Convenții de spelling
- Convenții privind despărțirea în silabe
- Restricții privind lungimea frazelor
- Convenții privind scrierea numeralelor, a unităților de măsură, a datelor
- Convenții privind localizarea valorilor (sistem metric/imperial) și a denumirilor
- Cuvinte care nu se traduc și recomandări privind scrierea acestora
Opțional, ghidul stilistic va include:
- O scurtă descriere a companiei beneficiare a traducerilor (clientul final)
- Descrierea produselor companiei respective
- Câteva indicații privind atributele brandului
- Exemple de exprimări preferate (și a corespondentelor lor care nu sunt recomandate)
Poate exemplul cel mai cunoscut de ghid stilistic pentru traducătorii de limba română este cel redactat pentru uzul traducătorilor acquis-ului comunitar. Împreună cu Ghidul de redactare interinstituțional și cu Ghidul practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene, reprezintă minimul absolut pentru orice traducător care intră în contact cu documente oficiale. Vorbim aici despre o gamă foarte largă de traduceri, de la traducerile pentru instituții ale Uniunii Europene sau pentru instituții de stat din România, până la traduceri juridice sau documente de relații publice ale companiilor private. Toate tipurile de studii, cercetări, opinii juridice, opinii ale experților, evaluări, strategii, documente de poziție, proiecte legislative, inclusiv o parte din articolele din presă ar trebui să respecte recomandările din aceste ghiduri oficiale. În plus, faptul că sunt emise de autorități care nu pot fi contestate, fiind public disponibile, va oferi traducătorului care le utilizează justificări indiscutabile pentru alegerile făcute. Riscul de reclamații scade astfel considerabil, iar calitatea generală a lucrării se îmbunătățește (cel puțin în teorie).
Există și ghiduri stilistice adaptate unui stil mai flexibil, mai puțin formal, un astfel de exemplu fiind excelentul ghid redactat de Facebook pentru traducerea interfeței lor (traducere pentru care Facebook a ales soluția crowdsourcing-ului, despre care povestește Cristi pe larg în acest articol). Vom vedea că în acest ghid accentul este pus mai mult pe stilul comunicării și nu pe convenții gramaticale. Atunci când stilul de comunicare al brandului este distinctiv și are o importanță absolută pentru transmiterea adecvată a mesajului, ghidul stilistic devine imperativ necesar.
Spre deosebire de ghidul Facebook, care impune adresarea directă (evitarea diatezei pasive) la persoana a doua singular, ghidul stilistic al Microsoft recomandă un stil formal, la persoana a doua plural și cu păstrarea diatezei pasive în măsura posibilităților.
Dar destul despre ghidurile existente. Ce ar trebui să facă traducătorul dacă nu primește un ghid stilistic? Iată câteva întrebări care ar trebui clarificate înainte de orice traducere, dacă nu sunt evidente sau clar specificate:
- Publicul țintă al traducerii
- Stil formal/informal, persoana a doua singular sau plural
- Cuvinte/expresii care nu se traduc
- Transformarea din sistem imperial în sistem metric (prin adăugarea valorilor din sistemul metric sau prin înlocuirea completă a valorilor în sistem imperial)
- Restricții de lungime
- Surse de terminologie acceptate
Și pentru că tendința generală a celor care redactează ghiduri stilistice este să fie pedanți și exhaustivi, ceea ce produce în mod evident lungi documente imposibil de citit, iată și câteva recomandări pentru redactarea ghidurilor stilistice care ar putea folosi la limitarea avântului pionieresc:
Voi cum vă înțelegeți cu ghidurile stilistice pe care le primiți de la clienții voștri? Așteptăm feedback-ul vostru.
Vizitați-ne și pe www.casadetraduceri.ro
Lasă un răspuns