Scopul traducătorului nu este de a „traduce bine”, ci de a rescrie mesajul autorului în altă limbă, cu cât mai puține adăugiri sau influențe personale. Un document bine tradus este cel care ajută la îndeplinirea scopului pentru care a fost scris. O scrisoare scrisă prost este scrisă prost nu neapărat pentru că nu respectă regulile gramaticale, ci pentru că nu transmite mesajul în modul cel mai eficient. Scopul de bază al tuturor documentelor pe care le traducem este de a transmite un mesaj în mod clar și precis.
De fapt, traducătorul își asumă întreaga responsabilitate pentru textul tradus, pentru ce ajunge la publicul țintă.
Problema exprimării greșite nu este aceea că nu este formală, ci aceea că este ineficientă. Duce la pierderi de timp: timpul cititorului, care trebuie să se gândească ce a vrut să spună autorul în loc să citească repede și să se gândească la mesaj, și timpul autorului, care poate fi nevoit să scrie un alt document prin care să explice ce a vrut să spună în primul document. O treabă care trebuia făcută o singură dată a fost astfel făcută de două ori pentru că prima oară s-a făcut prost.
Obiective: CLARITATE și PRECIZIE. Aceste obiective sunt prioritare, astfel încât orice altă regulă va ține seama în primul rând de ele. Aceasta înseamnă, dacă este posibil, să identificăm publicul țintă (cititorul) și să ne gândim cum va înțelege cititorul cel mai ușor ce vrem să spunem. Pentru orice tip de public, mesajul pe care vrem să-l transmitem trebuie să iasă UȘOR în evidență.
CUM PUTEM EXPRIMA MESAJUL DORIT DE AUTOR ÎNTR-UN MOD CLAR ȘI PRECIS, PE ÎNȚELESUL CITITORULUI?
1. Ce a vrut să spună autorul? (Ce trebuie să spun?)
Deseori, traducătorii au tendința de a se apuca de tradus înainte de a citi documentul sursă până la capăt. Pentru a putea transmite un mesaj (și mai ales pentru a putea transmite un mesaj formulat de o persoană complet străină, într-o altă limbă), trebuie mai întâi să înțelegem CE A VRUT SĂ SPUNĂ AUTORUL. Despre ce este vorba în documentul de tradus? Dacă eu (traducătorul) nu înțeleg mesajul, pot fi sigur că nici cititorul traducerii nu va înțelege ce a vrut să spună autorul.
Exemplu:
Am plecat la 4 spre Brașov. Din cauza ninsorii, am ajuns noaptea târziu și nu am văzut mai nimic din festival. Totuși, era multă lume în centru și toate restaurantele erau aproape pline.
Dacă începem traducerea în acest moment, avem două variante: persoana I singular sau plural. Dacă citim textul până la sfârșit, găsim soluția la această neclaritate:
Ne-am dus la un prieten…
2. Cui se adresează autorul? (Cum trebuie să mă exprim?)
Traducerea exprimă mesajul autorului pe înțelesul cititorului. Să nu pierdem deci din vedere rolul traducătorului: acela de a face mesajul autorului inteligibil pentru cititor. Acest lucru implică adaptarea stilului la publicul țintă al mesajului. Cine este cititorul? Cui se adresează mesajul? Dacă eu (traducătorul) am înțeles despre ce e vorba, trebuie să fac în așa fel încât cititorul traducerii să înțeleagă același lucru.
3. Am tradus mesajul integral și fără modificări?
Traducerea este o transpunere exactă și completă a înțelesului din limba sursă în limba țintă. Preocuparea mea (ca traducător) este ca mesajul care va ajunge la destinatar (traducerea) să transpună întregul mesaj inițial, cu toate nuanțele sale (așa cum l-a conceput autorul), fără vreo modificare. Din nou, acest lucru ține de stil. Cele două limbi (limba sursă și limba țintă) nu pot fi identice din punct de vedere al topicii, al structurii frazelor, în schimb mesajul care trebuie transmis transcede limitările limbii și există (ca noțiune) în ambele limbi. Misiunea mea, ca traducător, este să trec mesajul din limba sursă prin filtrul gândirii, să îl înțeleg, să îi aprofundez toate nuanțele, după care să îl recreez în limba țintă.
4. Ce fac dacă nu înțeleg ce a vrut să spună autorul?
De multe ori, mesajul inițial este prost sau neclar exprimat. În acest caz, traducerea este de preferat să „îmbunătățească” puțin originalul, astfel încât să nu adăugăm la imprecizia exprimării din limba țintă imprecizia traducerii. Dacă suntem siguri de mesajul pe care a vrut autorul să-l transmită, putem exprima acest mesaj în traducere într-un mod inteligibil, clar și precis. Evident, nu putem face acest lucru decât dacă suntem siguri de intenția autorului.
Lucrul cel mai important: CLIENTUL POATE FI ÎNTREBAT! (cel puțin de cele mai multe ori). Nu este în niciun caz rușinos și de cele mai multe ori este indicat să cerem lămuriri sau clarificări. Clientul va avea probabil mai multe cunoștințe, un context mai larg și o idee mai exactă decât traducătorul în ceea ce privește documentul sursă. Și clientul va prefera întotdeauna să depună un efort minim de a da câteva lămuriri pentru a primi o traducere mai bună, decât să petreacă poate ore sau zile corectând o traducere imprecisă, neclară și, de fapt, greșită!
5. Ce fac dacă găsesc greșeli în documentul original?
Documentele trimise la tradus pot conține erori. Unele din acestea sunt evidente (ex.: numele unei persoane scris PAPESCU în loc de POPESCU într-un singur loc în document, în timp ce numele corect apare de mai multe ori). În toate cazurile, trebuie anunțat clientul. Traducătorul poate efectua anumite modificări (în exemplul de mai sus, în unele cazuri poate scrie corect numele persoanei respective), dar mare atenție la tipul modificării, mai ales în ceea ce privește actele oficiale!
În caziere, certificate, adeverințe, brief-uri, procuri, contracte, acte adiționale (și în multe alte cazuri) traducătorul nu își poate asuma răspunderea corectării erorii, chiar dacă eroarea este evidentă. Putem cel mult să anunțăm clientul că actul oficial aflat în posesia sa conține o greșeală.
În concluzie, mare atenție! Răspundem pentru traducerile semnate de noi, deci este bine să nu ne asumăm mai multă responsabilitate decât este cazul.
Concluzia:
Misiunea traducătorului este complexă, dificilă, dar cu atât mai plină de satisfacții. Traducătorul este responsabil de modul în care mesajul autorului ajunge la publicul țintă. Prin urmare, orice deformare, adăugire, ciuntire sau ambiguitate în textul tradus se reflectă asupra înțelegerii mesajului și poate afecta atât publicul țintă, cât și autorul.
Un traducător care înțelege textul pe care îl traduce și își asumă responsabilitatea textului tradus a depășit nivelul „traducătorului bun” și a devenit autor de traduceri. Nu e suficient să știi o limbă (sau două, de fapt), nu e suficient să ai cunoștințe într-un anumit domeniu, nu e suficient să redai toate cuvintele din textul original. Devii traducător abia atunci când textul scris de tine e la fel de bun ca textul autorului.
Lasă un răspuns